Zile din viata unui nepamantean intunecat I

Am cautat o raza de luna si nu am gasit decat un soare ce-mi lumina fatza cu aurul ce il avea ascuns in palatul sau. Eu nu vreau aur asa ca am plecat sa caut o alta raza de luna si nu am gasit decat o bucata de zi de amiaza ce m-a bucurat, dar nu mi-a dat ce vroiam. Imi doresc sa-mi alung intunericul ce ma inconjoara si stiu ca doar o raza de luna il poate alunga. Am vazut asta intr-o noapte cand doi oameni se plimbau imbratisati pe malul unui rau si se tineau de mana. Apoi s-au asezat pe o banca si si-au impreunat buzele. Nu stiu ce semnifica acel lucru, in intreaga mea existenta nu am reusit sa-i identific rostul, dar sper ca in momentul cand imi voi gasi raza mea o sa-mi dau seama. Am ajuns la o lumanare, dar s-a stins, am gasit o lampa, dar s-a terminat, am dat de un bec, dar s-a stricat. Si m-am decisa sa zbor pe luna sa-mi iau raza mea de acolo. In drumul meu pamantul a devenit mare, apoi urias. E ciudat cum atatia ani cat am locuit acolo nu a crescut deloc si dupa ce m-am indepartat si-a dat drumul. E si rotund pe deasupra. Cred ca eu l-am tinut in loc. Nu cred ca o sa ma intorc acolo vreodata. Nu vreau sa sufere Pamantul din cauza mea si sa nu mai vrea sa creasca. Ajuns pe luna am aflat cu stupoare ca si acolo e intuneric, chiar mai intuneric decat pe pamant. Asa ca am inceput sa merg. Nu stiu cat a durat si am vazut din nou soarele, doar ca nu-mi mai dau seama daca are aur sau nu...s-ar putea sa ma insel. Dar unde sunt razele de luna? S-au ascuns de mine? Si Luna s-a facut asa de mica de cand am aterizat pe ea. Cred ca lumea nu mai vrea sa creasca cu mine in jur. O sa zbor deasupra stelelor sa-mi dau seama ce se intampla. De ce trebuie sa fiu eu asa? Dar mai intai o sa dorm sa ma odihnesc...maine voi zbura din nou...maine...!