doar eu cu tine si cu noi

Amorul meu nebun de tine te cauta in zadar...nu te mai gasesc ca fiind o lumina in intunericul meu, ci eu m-am transformat in lumina si tu in intuneric. Dar cu toate acestea nu pot trai fara de ceea ce tu esti si te caut si ma intrepatrund in razele tale intunecate. In tot ceea ce sunt nu pot fi fara tine, fara de ceea ce tu esti si ai fost pentru mine. Eu si cu tine ne cunoastem cum nimeni altcineva nu exista pe lumea asta si suntem in adancul sufletelor noastre o pereche, o pereche de amor... eu sunt ceea ce tu esti si tu esti ceea ce sunt eu. Nu putem fi unul fara de altul si pana a ne intalni nu am fost niciunul asa cum trebuia sa fim. Suntem doua fiinte ce sunt unul in departarea celuilalt, dar suntem impreuna mereu. Eu sunt ceea ce esti si tu, ceea ce am fost intotdeauna de cand te-am cunoscut si de cand mi-am dat seama ca tu esti ceea ce trebuie sa fie pentru mine asa cum si tu la prima mea vedere m-ai considerat ca fiind ceea ce trebuie sa fie pentru tine,noi suntem ceea ce trebuie sa fim, parte din mine, parte din tine si parte din noi!

destiny

I have fullfilled my emptiness with my dreams... in toate esecurile si neajunsurile pe care le ai vreodata e important sa mergi intotdeuna inainte, sa nu privesti in trecut ca la ceva injositor, ci sa fi mandru de ceea ce ti s-a intamplat, sa-l consideri un privilegiu. Cati oameni nu ar vrea sa poata iubi, cati oameni nu ar vrea sa poata sa devina ceea ce tu ai devenit, sa aiba parte de ceea ce tu ai acuma? Nu regreta nimic din ceea ce ti s-a intamplat, nu regreta ca esti tu, ci fi mandru de ceea ce esti. Ma gandesc la predestinare sau daca ceea ce ni se intampla e rezultatul faptelor noastre. Well... amandoua sunt valabile. Destinul il ai dinainte, dar ti-l faci singur. Asa ca judeca, zambeste si traieste.

noapte

O noapte pustie si rece in care orice durere cheama lacrimi, in care orice amintire devine cutit ucigas pentru inima....
Cand pierzi pe cineva pe care iubesti crezi ca ramai fara speranta, intreaga ta lume se naruie si trebuie sa-ti cauti un alt drum. Orice dorinta, orice plan, orice vis se destrama si trebuie sa-ti refaci lumea. Dar se intampla sa traiesti cu aceleasi vise chiar daca sti ca nu vor fi niciodata implinite. Si stai singur in miez de noapte si te ia dorul si amintirile iti navalesc si te chinuie si incepi sa plangi din toata inima fara ca nimeni sa te auda, fara sa ai pe cineva langa tine. Doar perna tare iti culege lacrimile si ti le pregateste pentru somnul de dupa. Si chipul persoanei iubite ti-e intiparit in minte si este acolo cu tine....insa doar atat mai ai...ea e asa de departe si tot ce ai tu e la ea....
Nu mai poti iubi pe altcineva, ai incercat de atatea ori si nu ai putut sau nu ai vrut. Ai atatea persoane care te vor si ti-ar da poate mai mult decat ai primit, dar tu nu mai ai ochi pentru nimeni, nu mai ai inima, nu mai ai nimic, nu ti-a mai ramas nimic pentru ca vrei sa crezi ca ai dat totul pentru ea si inima ti-e la ea....nu-i poti spune ca o iubesti...si ai vrut de atatea ori, ai vrut sa-i strigi sa te auda din celalalt capat al pamantului unde se afla...dar n-ai avut curajul...o vorba de la ea te-ar ridica si te-ar face sa te simti cel mai mare om de pe pamant......dar doar te chinui in tacere si te umilesti, dar nu-ti pasa pentru ca tu o iubesti..... dar ea nu!

tudei

astazi sunt mandra de mine. Nu stiu de ce, dar sunt. Poate pentru ca am haine noi. Sau poate pentru ca am primit multi bani. Urasc banii. Nu stiu ce sa fac cu ei. Prefer sa fiu la limita. Macar atunci stiu pentru ce ii pastrez si de ce ii pastrez. Nu ma simt bine daca am mai multi bani la mine. Banii trebuie cheltuiti....sau adunati pentru o mare excursie intr-o tara indepartata si frumoasa :P
oricum ii tin la mine pentru ca sunt nevoita de imprejurari umane in care nu poti merge fara bani. In rest ii urasc. As prefer sa-mi iau un rucsac in spate si sa merg pe jos, sa vad locuri noi, sa cutreier munti si pajisti…sa stau la umbra unui copac batran sau sa ma racoresc intr-un iaz rece de munte. Sa ies din apa si sa merg sa mananc mure, afine si zmeura. Sa ma intalnesc cu un urs si sa fug de acolo mancand pamantul. Sa fac un gratar in varf de munte langa zapada ce nu vrea sa se topeasca nici vara. Sa alerg dupa iepuri si caprioare si sa ma impiedic de-o cioata si sa cad in nas. Sa fac seara foc de tabara si sa cant la luna. Sa aud lupii in departare tinandu-mi companie la cantat si sa prind luna de coltul de jos. Sa numar stelele si spun povesti vanatoresti (sau de dragoste)…
Marea nu ma prea entuziasmeaza. Sau chiar daca o face as prefer a o plaja goala, doar pentru mine, in care sa lenevesc sub niste palmieri si sa inot in apele sarate. Eventual sa-mi iau harponul si sa prind un peste pe care sa-l prajesc la un foc seara pe nisipul inca fierbinte. Sa dorm ziua intr-un hamac si cu un cocktail rece de fructe in mana cu trei paie dintre care doua sa fie cu umbreluta, iar ce-l de-al treilea sa fie galben. Sa mai vina ceva “intrusi” sa faca plaja, iar eu sa-i privesc cum se prajesc si cum se invart de pe o parte pe alta ca niste lenesi care incearca sa prinda furnici. Sa alerg spre ei urland ca sa-i sperii si sa mergem toti la baie…sa incerc sa fac surf si sa cad de pe placa…sa ma leg de-o barca si sa fac ski pe apa, sa fac scufundari si sa inot cu delfinii…
frumoase vise….

adesea

Sunt un inger inchis intr-o inchisoare.... aripile mele sunt frante, iar mainile si picioarele incatusate. La gat port un colier de fier si mii de ace imi inteapa tot corpul. Sunt un inger cazut prada fricii si deznadejdii. Oamenii imi omoara zi de zi speranta si bucuria mea e inabusita in fiecare minut. Ma inchid in mine pentru a ma izola de ceilalti, dar si aici sunt invadat de rautatea lor. Nu am loc, nu am spatiu, nu ma mai regasesc intre ei. Vor sa fiu ca ei, vor sa ma transforme intr-o fiinta care provoaca durere, vor sa ma molipseasca cu spiritul lor intunecat. Sunt un inger cazut intre oameni, iar ei m-au inchis intr-o inchisoare!
Nu pot sa mor!

Lumina

Ridica-te si zambeste din nou si nu mai simti aceeasi durere…nu te mai amagi ca va mai fi ceva pentru ca nu va mai fi. Uita si ia ce ti se da…priveste…primesti sanse noi si dai cu piciorul in ele pentru umbre…iti place sa suferi? Iti place sa stai in mocirla in care te afunzi zi de zi? Cred si eu ca nu…nu ai nevoie de nimeni, te ai pe tine, tot ce vine trece…invata sa fi dur, invata sa uiti, invata sa te iubesti mai intai pe tine…cum sa ai cand tu dai tot timpul si nu te uiti unde dai? Ia-ti intunericul de pe ochi, da-ti o palma si mergi inainte…stiu ca e greu, dar nu e imposibil…ai o viata care vrea sa mearga inainte, dar tu o ti in loc….ridica-te deasupra si fi tare…zambeste, fute si petrece…trecutul nu merita, doar tu meriti…o sa mai iubesti, dar daca nu renunti nu ai cum sa-ti dai seama…ciudata viata asta si mult prea dura…daca am fi oameni fara inima am fi fericiti tot timpul…asta e experienta…ar trebui sa te invete sa fi dur, sa faci fatza la tot ce iti vine inainte…insa tu renunti si cazi ca un idiot….nu reusesti asa-i? nu, pentru ca nu mai sti sa lupti, ai nevoie de ceva sa te motiveze sa traiesti din nou…iti dau un pumn in bot sa te trezesti la realitate…vorbeste cu mine…cere-mi id…stiu ce simti si ai nevoie de mine…..astept!

Timpul

Sunt atatea de zis despre timp, sunt atatea de vorbit incat nu ne ajunge…timpul. Totul se invarte in jurul timpului, nu ne ajunge timpul, avem prea mult timp, avem nevoie de timp… ne inchinam la zei si credem in ceva dupa ce nu vom mai fi, dar nu vedem ca timpul nu ne iarta. De ce am mai avea atunci iertare dupa? Nu o sa intru in chestii religioase, eu am o parere diferita despre ceea ce inseamna religie si care e scopul ei, nu ma consider religioasa, dar nici atee sau agnostica. Cu “timpul” voi afla daca am dreptate sau nu. Insa aici vreau sa vorbesc despre timpul nostru, despre timpul de zi cu zi care ne afecteaza,care ne da si ne ia. Ce? Pesoane, sentimente, trairi, zambete si lacrimi, o mie de stari ciudate in care ne pierdem si ne regasim dupa aceea. Parte din mine, parte din tine, parte din noi. Zic “noi” si imi aduc aminte de ceea ce am trait odata in timp. Nu pot uita, nu pot sa urasc, nu pot sa regret. Doar ma ridic deasupra a ceea ce simt si las, las a treaca, las sa fie, dar nu uit. Si prin faptul ca nu pot sa uit nu dau drumul si tin in mine si ramane la mine…. Poate va schimba timpul asta sau poate nu…pana la urma ma ridic deasupra timpului prin ceea ce simt…ciudat!

Umbre

Iubesti si nu ai iubirea implinita, ai pierdut-o sau nu ai parte de ea. Te chinui in ceea ce simti, iti doresti mai mult, ai vrea sa fi langa ea, dar ea e asa departe, ai vrea sa o strangi la piept si sa nu-i mai dai drumul vreodata, sa-i atingi buzele si sa-i simti atingerea, dar tu esti singur in camera rece, intre patru pereti tristi care iti cunosc lacrimile ce ti-au curs de atea ori pe fatza. Imaginea ei te chinuie, te raneste de fiecare data cand iti aduci aminte, inima ti-o ia razna si nu o poti opri oricat ai incerca. Sau poate nu incerci pentru ca simti atat de puternic toate sentimentele ce te invaluie si uiti sa ii mai comanzi, uiti sa ii spui sa se opreasca si iti faci rau de atea ori. Fumezi o tigara sa te linistesti, dar nu are niciun efect, poate te ineci in bautura ca sa uiti, dar, ciudat, in loc sa uiti iti aduci tot mai mult aminte, vrei sa te schimbi, poate o uiti, iti schimbi hainele si infatisarea, dar ea e tot acolo, orice ai face, orice ai zice. Mergi pe strada si o vezi in orice persoana ce iti iese in cale, chipul ei, imaginea ei, totul…totul dispare in urmatoarea secunda si realizezi ca te uiti la un strain. Stai si te gandesti la ceea ce se intampla cu tine si iti dai seama ca o iubesti atat de mult, ca ai face orice ca sa fi cu ea, ca ai renunta la tot daca ai sti ca va fi cu tine pentru totdeauna, dar nu ai aceasta siguranta pentru ai mai iubit si ai pierdut sau poate nu ai iubit la fel si te amageai ca iubesti, dar acum e altfel, e peste tot, face parte din tine. Cazi si nu te poti ridica, nu poti merge inainte pentru ca nu mai e cu tine si nu mai ai speranta………te amagesti. Ai atata putere in tine, dar tu preferi sa te amagesti, sa ramai in balta in care ai cazut, sa nu vezi altceva in afara de ea, sa nu pretuiesti ce ai acum langa tine sau ce ai avut dupa ea si ai pierdut din cauza naivitatii tale, ca nu mai poti iubi pe altcineva, ca nu mai ai nevoie de altcineva. Dar era bine cand era cealalta pentru ca te intelegea si era alaturi de tine chiar daca tu erai cu gandul in alta parte si simteai ceva cand te saruta, dar credeai ca te inseli…acum ai pierdut-o si pe cea de-a doua si inca te mai gandesti din cand la ea pentru ca daduse totul de la sine si tu ai plecat crezand ca o sa o scutesti de suferinta….dar nu ai scutit-o, ci ai condus-o tocmai acolo……
Nu mai scriu, e prea trist….e real…mai bine plec…ramai cu ce ai acum…desi vei pierde din nou…am sa zbor cu aripile ce mi le-ai frant…
PS: rog pe cei care se simt sa nu se mai simta, sa se ridice si sa ia ce au si ce e mai bun pentru ei, sa nu mai judece, sa intoarca spatele trecutului si sa traiasca….e doar imaginatia mea ce judeca stramb…chiar daca real…. Sub inspiratia “Vescan – Pasari calatoare”….si 3 povesti de viata ce se intrepatrund….

I’ve been flying with broken wings

Printre melodiile care ma fac sa ma simt bine sunt cele ale lui Armin van Buuren, a state of trance, sesiuni intregi de melodii trance toate “captivate” in 2 ore. Oricum ascult si alte genuri care difera in functie de starea mea de spirit, dar daca sunt singura si am o sesiune de-asta “I’m flying high”. Ascultam acum episodul 408 si am auzit acest vers, care de altfel e si titlul postarii de acum. La urma urmei cine nu zboara cu aripile frante? Oameni suntem, cu aripi marete care se frang in esecurile noastre. Sau pur si simplu ni le frangem singuri in decursul timpului. Nu exista esecuri, nu exista rau. Toate sunt experiente de viata. Ceea ce ne face pe noi sa ne simtim bine ii face pe altii sa se simta rau. De aceea nu putem considera un lucru, o fapta, o intamplare ca fiind buna sau rea. Toate sunt asa cum sunt. Doar ca ne amagim in imaginatia noastra. De ce sa plangi si sa regreti ceea ce ti s-a intamplat? Sau de ce sa jelesti intamplarile ca au ramas amintiri? Bucura-te ca a fost asa, bucura-te ca ai trecut prin asa ceva si ai experimentat. Pare greu, pare imposibil pentru unii pentru ca sentimentele inca sunt puternice si continui sa simti acea iubire indepartata sau ca o anumita persoana nu mai este langa tine, dar tu o simti zi de zi in inima ta. Uita de regrete, uita de durere si simte pentru tine. Nu sti ce iti aduce timpul. Poate intr-o buna zi o sa fi din nou cu ea sau poate nu o sa o mai vezi niciodata. Sunt atatia de poate in trairea noastra….pune speranta in ceea ce faci si ai grija in primul rand de tine. Asa o sa poti avea si de altii si timpul o sa aiba grija de tine. Iti va da ce nu crezi ca vei avea, iti va aduce fericirea la care aspiri…..

reguli

Totul e despre mine, totul se invarte in jurul meu si eu fac regulile in ceea ce imi doresc. Poate vrei sa ma contrazici si sa zici ca si ceilalti conteaza si fac si ei reguli. Nu, ei conteaza doar pentru ca ii fac eu sa conteze si daca nu vreau sa iau in considerare ceea ce zic nu ma poate obliga nimeni. Dau lectii si stil si daca nu iti place nu ai decat sa nu te uiti la mine, sa nu ma iei in seama, dar te asigur ca putin imi pasa. Sunt egoista, sunt egocentrista, sunt narcisista. Cine ma cunoaste ma poate contrazice zicand ca las de la mine multe si ii pun pe cei la care tin inaintea mea. Da, dar asta e doar pentru ca asa vreau eu, deci revin la aceeasi propozitie: totul tine de mine. As putea face rau in orice clipa multora, sa-mi arat coltii,sa musc si sa sfasai , sa-mi bat joc, sa umilesc, sa omor spirite si sperante, dar nu are rost. Daca nu am ocupatie nu o sa-mi caut. Nu vreau suferinta in jurul meu, desi as putea cu usurinta sa o provoc. Imi cunosc puterea, dar mai bine ma plictisesc decat sa mi-o folosesc in intregime si in scopuri total fara rost. Desi daca ma gandesc bine asa m-ar tine mai bine minte lumea si mi-ar creste popularitatea, chiar daca cea negativa. Nee, prea mult consum de energie. Eu nu pierd nimic, cei ce ma cred astfel mult prea linistita si offguard au de pierdut. Poate intr-o zi o sa ma razgandesc…

Inside of me

Nu port durere in suflet, nu port nici ura, nici lacrimi…imi port sentimentele si pasiunea, imi port dorul si amintirile, ating imagini si rasuflu placere si chiar de toate acestea ma mistuie uneori, raman tot eu. Ma ridic prin ceea ce am, ma pun deasupra tuturor pentru ca e viata mea si doar eu contez in ea. Tot ce vine trece, tot ce am pierd mai tarziu si raman intr-o lume confuza si difuza ce nu ma mai recunoaste. Dar eu nu am nevoie de lume, nu-mi doresc laudele si marirea ei, dar e doar de ce am parte… nu am nevoie sa ma caut pe mine pentru ca ma am si ma cunosc si stiu de ce sunt in stare. Chiar de unii ma schimba prin plimbarea lor in viata mea nu vor fi niciodata in stare sa ma faca sa fiu un alt eu. Eu sunt EU!

amor

amorul meu a inghetat si am sa-l las sa stea acolo. o clipa de tacere va fi de ajuns ca sa-l trezeasca la viata, insa doar in momentul in care merita...
cum ai descrie persoana ideala pentru tine?
o intrebare banala si totusi atata de complicata.multi ar descrie-o prima data din punct de vedere fizic, altii moral, altii ambele. dar cum e persoana potrivita pentru tine? ai putea-o descrie inainte sa o cunosti? evident ca nu. acelea sunt asteptarile tale nu persoana in sine. asa vrei tu sa arate, asa vrei tu sa simta, asa vrei tu sa fie...si ramai dezamagit ca nu e asa cum vrei tu. dar in momentul cand o intalnesti, o privesti in ochi, te ia in brate si o saruti, te trec mii de fiori si valuri de fericire te inunda, cand sti atunci ca ea e, ca ai intalnit-o, ca e langa tine, cand incepi sa te indoiesti de tine pentru ca da prea mult, cand te sperie gandul ca ar face orice pentru tine, cand incepi sa crezi ca nu te vei ridica la ceea ce iti ofera sau ca e prea mult pentru tine, cand iti spui ca nu meriti si te dai la o parte crezand ca ii vei face bine, adu-ti aminte de ziua cand v-ati vazut pentru prima data, cand i-ai simtit bataile inimii langa ale tale, cand buzele vi s-au intalnit si totul a disparut in jur, cand te-ai lasat prada sentimentelor si a pasiunii......adu-ti aminte de sentimentul acela ca ea e, traieste-l din nou, simte iar si nu pleca, nu da la o parte....nu te avanta in aventuri nebunesti ce te costa si iti ranesc inima zi de zi, nu te amagi......pentru ca ea a ramas in inima ta si acum e parte din tine orice ai face......

o zi

sunt un student model care nu invata si care isi propune sa invete, dar gaseste tot timpul altceva mai bun de facut...cum ar fi statul pe mess sau.. scrisul pe blog. am atatea schite pe care as vrea sa le pun aici, amintiri, aventuri si calatorii, dar nu vreau sa fac referiri la persoane; inevitabil o sa fac, cel mai probabil inconstient, nu pot sa nu scriu despre persoane cand traiesc printre ele, cand fac parte din viata mea, cand isi pun zi de zi amprenta pe mine.
astazi am avut o discutie dura, desi amicala...cum e mai bine? sa traiesti stiind ce faci urmatoarea zi, sa ai totul planificat, sa sti unde vei fi peste un an, sa implinesti mereu absolutul (a se citi note maxime), sa multumesti pe altii ca sa te multumesti pe tine s.a.m.d sau sa traiesti in fiinta ta, sa nu sti ce iti aduce ziua de maine, sa nu sti unde vei fi, sa cunosti persoane noi tot timpul, sa experimentezi, sa te cunosti, sa-ti afli limite sau sa te afli in situatii noi... in care dintre cele doua situatii ai vrea sa fi?
sau mai simplu, el sau eu?:)) (no offence, nenea)

fum de trabuc

nu fumez, stau doar cu cola in fatza si-mi aduc aminte cand m-a fascinat fumul pentru prima data. intr-adevar pasiunea mea piromanica e mai veche, dar totul s-a intamplat intr-o noapte de vara, acu cateva saptamani. stateam pe balcon cu gandurile langa mine si am inceput sa vad fumul. dansa...apoi isi unduia corpul si urca spre cer sperand ca va atinge norii, dar se pierdea in vazduh...
omul e un fum de trabuc...se intinde spre sperante si vise, iar cand e de ajuns de aproape sa le atinga moare...visele se pierd odata cu el doar pentru a renaste intr-un alt spirit....

second edition

si zicand acestea a plecat pentru totdeauna....
viata mi-a fost presarata de oameni pe care i-am cunoscut pe fiecare in parte...pe unii i-am uitat, pe altii inca ii am langa mine (sau poate sunt doar eu langa ei), unii au trecut pe langa mine fara sa ma afecteze cu ceva, altii mi-au schimbat viata...nu pot zice daca in bine sau in rau, tind sa iau raul ca pe un bine; toate-mi sunt experiente de viata, toate in totalitatea lor, dar cel putin sunt ale mele...
fac cateodata greseala sa traiesc din amintiri, dar cel putin le infrunt si stau in fata lor; amintirile sunt parte din noi, orice om care ne lasa o amintire lasa o parte din el la noi...vreau sa cred ca am lasat si eu...si nu doar amintiri, ci atitudini, fapte, senzatii, emotii si pe mine...
in ceea ce o sa scriu nu o sa dau nume sau cel putin o sa incerc (nu vreau sa se simta ofensati cei ce nu-si vor afla numele pe blogul meu din cauza ca i-as fi uitat).. :))

probabil inceputul sfarsitului

si uite asa creatu-mi-am blog cu numele meu ca sa ma dau si eu mare si sa am si eu coala virtuala de mazgalit cuvinte...nu ca n-as avea altceva mai bun de facut, cum ar fi lenevitul sau pierderea timpului degeaba, treburi importante de altfel...si poate o sa incep sa ma plang si eu pe aici ce rea e lumea si pacatoasa, depravata si cum apar eu interesele umane pentru salvarea sufletului etc si de 3 x bla...
si pentru inceput am un anunt de facut...o sa am multe subtilitati pe aici si putini din cei ce o sa citeasca o sa inteleaga ce am zis sau ce am vrut sa zic...asa ca marele banner ar suna cam in halul urmator "acest blog poate fi un pamflet, dar nu trebuie tratat ca atare"...