duminică, 12 iulie 2009

suflet pierdut

Ai vazut vreodata cum norii ce-ti zambesc, ades se pierd in zare si-apoi se ratacesc? Si pier cu doru’n suflet si nu mai pot sa zboare si-amorul ce-l pastreaza incet, incet el moare?
Ai simtit vreodata cum focul ce ardea se stinge trist si rece si nu mai poate sta si flacarile repezi ce se jucau in seara acum se sting pe veci si-au inceput sa moara?
Ai avut vreodata un suflet ce ardea de patima iubirii si pentru tine da tot ce-ti doreai sa ai, se chinuia si-aveai ce nimeni nu putea? De dor plangea amarnic si din cauza ta a dat ce-avea de pret si n-a mai putut sta, incet si chinuit stiai ca a murit?
Ai stiut vreodata ca tot ce ai de pret, un nor pustiu si rece, un foc plapand si firav, un suflet falnic, tare, o inima pustie, un gand amar si dulce, o dalba papadie, tot ce-ti doresti si dai curand n-o sa mai ai? Stiai ca tot ce-i mare la urma urmei moare si ce-ai tu mai de pret curand n-o sa-l mai vezi si tot ce ai iubit s-a prapadit?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu