nu uita sa speri

Speranta e probabil una dintre putinele portite de scapare ale omenirii de la o cadere psihologica generala sau de ce nu de la o disparitie a speciei. Speranta face parte din viata omului, ii este necesara sau poate chiar vitala, precum apa, aerul sau mancarea. Speranta este linia de balans a psihologiei umane si se regaseste pretutindeni: in religie, in stiinta, in activitatile zilnice ale omului, in tot ceea ce exista si ne imaginam ca ar fi. Ea ne calauzeste in viitor dandu-ne o putere pe care nici nu ne-o imaginam si nici macar nu-i cunoastem limitele. Totul e in baza sperantei. In fiecare zi speram la ceva mai bun, speram ca exista o divinitate superioara care ne conduce de undeva din imensitatea universului nostru finit sau infinit, avem speranta ca nu ne-am inselat in presupunerile noastre si avem dreptate, ne punem speranta in cineva, speram zi de zi, ora de ora. Speranta e ceva ce nimeni nu ne-o poate lua de aceea speranta este cea care moare ultima, poate chiar si dupa ce noi nu ma suntem, ea inca exista, asadar traim cu si intru speranta. Ce s-ar intampla cu omul daca nu ar avea speranta? S-ar pierde cu firea? Ar deveni mai inteligent? Nu s-ar intampla nimic?
In primul rand disparand speranta dispare si visul eternei vieti sau al unei vieti dupa moarte care este elementul de baza al marilor religii. Oamnenii ar incepe sa se intrebe ce se intampla si cine suntem. Nenumarate lupte s-ar da pe fondul lipsei restrictiilor morale, iar lumea intreaga ar deveni un haos. Cele doua razboaie mondiale ar fi un fleac pe langa ceea ce s-ar intampla aici. Milioane de drame, milioane de oameni distrusi, morti, disparuti, care se cred fara niciun rost. S-ar declansa in mod sigur o autodistrugere a speciei umane. Sinistru,nu? Si cand te gandesti ca toate acestea ar fi posibile din cauza unui lucru asa de neinsemnat, la care rar ne gandim si atunci doar in momentele de criza: speranta! Speranta ca avem un viitor, speranta ca si copii nostri vor fi la fel ca noi, ca vor avea o viata mai buna, speranta ca nimic din ce facem nu e in zadar, speranta ca dupa toate suferintele indurate vom ajunge intr-un loc mai bun, speranta ca mai putem avea speranta! E a noastra si o purtam cu noi oriunde am merge, face parte din noi si din viata noastra, e alaturi de noi si prin noi, e numai SPERANTA!