miercuri, 22 iulie 2009

viziune veche de un an

A incerca sa schimbi lumea sau in principiu, natura umana, e in zadar.ne deosebim unii de altii prin mentalitate, aspect, comportament etc, dar la urma urmei cu totii suntem oameni.nimeni nu e mai bun decat celalalt, nimeni nu ar trebui sa fie nedreptatit de viata si totusi nu facem decat sa ne plangem.nu avem destui bani, viata ne este mizera, nu am gasit dragostea, suntem singuri, fara niciun sprijin, ne-a murit pisica si de doua zile o plangem intruna in semn de doliu. E viata! E doar viata! Asa cum o traim, asa cum o ducem pana la inevitabila moarte. Se spune ca suntem diferiti, ca nu suntem la fel, ca unul e scund,iar celalalt inalt, ca unul e slab, iar celalalt gras, ca unul bogat celalalt sarac, ca eu am ADN diferit de cel pe care il ai tu. Dar pana la urma ce conteaza? Aspectul, comportamentul sau insasi natura umana? Ce suntem in cele din urma NOI? Cine suntem NOI? Descendenti ai maimutei, creatie divina sau specie creata de extraterestii? Nu avem niciun raspuns si putin probabil sa-l aflam vreodata. Tot ce avem pana acum sunt doar supozitii. Dar sa incepem sa analizam natura umana. Ce este OMUL? Nu o sa incerc sa dau eu un raspuns pt ca deja sunt mii de carti care incearca sa raspunda la intrebarea asta si probabil niciuna nu e aproape de adevar. Dupa parerea mea totul e relativ, chiar si omul. Nu avem siguranta a nimic. Nici macar a mortii de care ne este cel mai frica. Sunt atatia de „poate” incat pare ca ne ingroapa in neadevar, in minciuni adevarate. Omul nu e cu nimic mai presus de celelalte animale. Credem ca „ratiunea” ne purifica, ne ridica in slavi, ne face stapani absoluti ai planetei si a tot ce exista pe ea. Insa ratiunea nu face decat sa ne intareasca abilitatea de a distruge. Omul distruge planeta, distruge plantele si animalele, distruge vieti si sperante, se distruge pe sine insusi. OMUL este un DISTRUGATOR! Totusi pana si in cel mai rau RAU existent gasim urma unui germene a binelui: pot afirma ca si omul e o fuziune de RAU si BINE! Fie ca cele doua concepte nu exista, asa cum spunea Nietzsche, fie fuzioneaza perfect completand-se reciproc, raul si binele a devenit componenta esentiala a vietii. Asadar e RAU ca omul e DISTRUGATOR, insa e BINE ca mai are si alte calitati. Dintre toate cate exista, o sa incep cu dragostea. Abilitatea omului de a iubi il face mai putin condamnabil deoarece doar iubind, fie si pentru o singura data, omul devine constient de ce este capabil, doar cand iubeste il putem surprinde pe om in ipostaza de a face bine. Ca un singur exemplu o sa iau cazul tiranilor lumii care, lipsiti de iubire si-au dezvoltat la maxim calitatea de distrugator ( a se vedea cazul Hitler – tiran contemporan lipsit de iubirea parinteasca) {scriind aceste randuri mi-am adus aminte de un vis in care chiar scriam unele din aceste propozitii}.
Revenind la calitati ale omului si a relationarii interumane as lua in discutie prietenia. Sa fie prietenia mai presus de dragoste sau doar o inhaituire a pradatorilor/distrugatorilor situati pe acelasi nivel? Cred ca fiecare gen de relationare isi are rolul sau important in viata omului. La fel si prietenia poate avea consecinte pozitive si negative. Poate sa scoata ce-i mai bun din tine sau poate sa te transforme intr-un vanator al unor victime ce odinioara erau prietenii tai.
Imi dau seama ca ma invart intr-un cerc vicios al binelui, raului, vietii si omului. Chiar si albul cel mai alb e putin negru, intunericul cel mai intuneric se afla sub lampa, in spatele aparentei e esenta, iar ceea ce conteaza cu adevarat nu e cine esti, de unde provii sau unde te duci, ci ceea ce faci cu viata ta. TU esti cel important si nu o spun asta din cauza unei gandiri egoiste. Inainte de a te gandi la cel de langa tine, gandeste-te la tine, la viata ta, la binele si raul tau. Asa vei afla, poate, raspunsurile la toate intrebarile tale... POATE....!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu