Cele unsprezece porunci iubitafizice

1. Să nu ai alţi zei în afară de cei proprii.
2. Să nu-ţi faci închipuiri cioplite şi să nu respecţi alte legi decît cele care ţi se potrivesc.
3. Să nu iei în deşert numele iubitelor imaginare, căci iubitafizicienii nu te vor lăsa nepedepsit.
4. Adu-ţi aminte de ziua în care te-ai născut prima oară, şi în această zi să nu faci nimic altceva.
5. Cinsteşte iubitele imaginare ca pe cea mai reală iubită a ta.
6. Să nu ucizi iubirea imaginară, transformînd-o într-o iubire trecătoare.
7. Să nu preaiubeşti, dacă nu iubeşti.
8. Să nu furi nimic fără să pui ceva în loc.
9. Să nu minţi, cînd adevărul este cu totul altul.
10. Să nu rîvneşti la iubirea imaginară a aproapelui tău.
11. Să nu dormi atunci cînd visezi.

Endless Drama

Un pat, un scaun, o masa. O camera goala intunecata de amintiri si de durere. Urme de pasiune se mai zaresc pe peretii insangerati, iar florile uscate aruncate in coltul din dreapta se zbat in tacere. Vroiau sa se ridice, dar acum e prea tarziu pentru ele. Nimeni nu o sa le mai ia de acolo, nimeni nu o sa le mai stranga la piept, nimeni nu o sa le mai sarute. O suflare grea se aude in celalalt colt al camerei, respiratie adanca, rara, dura si deznadajduita care se zbate pentru un alt strop de oxigen care sa o duca mai departe in nemuritoarea si infricosatoarea suferinta. Rarele picaturi de sange care ii mai curg din mana se preling pe podea si se scurg in crapaturile acesteia pierzandu-se in mizeria de acolo. A incercat sa scrie, a incercat sa –si smulga cuvintele din gat, a incercat sa si le elibereze din creier, dar nu a putut. Acum s-a linistit. Incearca sa desluseasca ce a scris. Poate e intr-adevar o opera de arta cu care poate iesi in lume si cu care se poate mandri. Dar cum sa iasa in lume daca usa e inchisa? Cum sa iasa daca geamurile au fost astupate si cheile aruncate in adancul iadului? Se uita in jurul sau...intuneric bezna, dar oare cum poate deslusi tot ce se afla acolo? De unde stie ca peretii sun rosii, iar mainile sale sunt uscate? Unde se afla pana la urma? A fugit de suferinta, dar a uitat sa o dea jos de pe el, asa ca acum sta inchis acolo chinuit de amintiri, imagini si chipul ei. Oare unde o fi ea? Zambeste in momentul asta? Ce simte?
Iar ea, iar chipul ei, surasul ei, sarutul cu care facea ca si iadul sa fie presarat cu flori...ea... totul...
Trebuie sa scrie, ea trebuie sa afle ca sta inchis acolo, sa-l elibereze, sa sparga peretii plini de sange si sa-i arate lumina, trebuie sa o strige, sa o asculte, sa-i urmeze glasul... de ce sunt peretii asa de grosi? De ce nu poate trece prin ei, trebuie sa-i darame, sa-i dea jos, cu pumnii, cu unghiile, cu mainile sale ranite... trebuie...ea..... nu poate, de ce e asa de greu? De ce e acolo? De ce a fugit? Ea....
Sufletul sau...
E inchis in sufletul sau, de aceea vede atata rana, de aceea durerea e asa de insuportabila, din cauza sufletului sau...ranit, ucis, mort...iar el inauntru...inauntru unui suflet ucis...
Trebuie sa se intinda...pe jos...sa simta raceala durerii care il inconjoara. Sa o invinga. Sufletul sau e mort...mai are inima. Dar la ce bun daca nu e ea? De ce sa mai lupte pentru inima lui daca ea nu e acolo? Daca ea nu mai iubeste, daca ea nu lupta alaturi de el?
Un suflet mort, o inima ucisa...e tot ce trebuie acum...
Cu ochii pierduti, vazand-o pe ea, cu gura intredeschisa si cu acele cuvinte pe care i le-a spus de atatea ori, mainile sale ranite, una atarnand pe langa el, cealalta tinand ceva strans, ceva ce o sa-l lege pe veci de amintirea ei, nemaiauzind nimic, nemaisimtind frigul, nemaivrand nimic, isi ridica mana dreapta, o vede ca pe o divinitate, o avanta si infinge cutitul in ea, in inima lui...
Sangele cald se prelinge pe langa el, il vede, il simte, isi ridica ochii, o vede pe ea...a spart peretii cei grosi, i-a invins, a ajuns la el...ar vrea sa se ridice sa o stranga in brate, ar vrea sa-i strige cuvintele cele dragi, dar nu reuseste decat sa murmure, in timp ce ea il strange in brate si ii spala sangele cu lacrimile ei...te iubesc!
Dar prea tarziu...

nu uita sa speri

Speranta e probabil una dintre putinele portite de scapare ale omenirii de la o cadere psihologica generala sau de ce nu de la o disparitie a speciei. Speranta face parte din viata omului, ii este necesara sau poate chiar vitala, precum apa, aerul sau mancarea. Speranta este linia de balans a psihologiei umane si se regaseste pretutindeni: in religie, in stiinta, in activitatile zilnice ale omului, in tot ceea ce exista si ne imaginam ca ar fi. Ea ne calauzeste in viitor dandu-ne o putere pe care nici nu ne-o imaginam si nici macar nu-i cunoastem limitele. Totul e in baza sperantei. In fiecare zi speram la ceva mai bun, speram ca exista o divinitate superioara care ne conduce de undeva din imensitatea universului nostru finit sau infinit, avem speranta ca nu ne-am inselat in presupunerile noastre si avem dreptate, ne punem speranta in cineva, speram zi de zi, ora de ora. Speranta e ceva ce nimeni nu ne-o poate lua de aceea speranta este cea care moare ultima, poate chiar si dupa ce noi nu ma suntem, ea inca exista, asadar traim cu si intru speranta. Ce s-ar intampla cu omul daca nu ar avea speranta? S-ar pierde cu firea? Ar deveni mai inteligent? Nu s-ar intampla nimic?
In primul rand disparand speranta dispare si visul eternei vieti sau al unei vieti dupa moarte care este elementul de baza al marilor religii. Oamnenii ar incepe sa se intrebe ce se intampla si cine suntem. Nenumarate lupte s-ar da pe fondul lipsei restrictiilor morale, iar lumea intreaga ar deveni un haos. Cele doua razboaie mondiale ar fi un fleac pe langa ceea ce s-ar intampla aici. Milioane de drame, milioane de oameni distrusi, morti, disparuti, care se cred fara niciun rost. S-ar declansa in mod sigur o autodistrugere a speciei umane. Sinistru,nu? Si cand te gandesti ca toate acestea ar fi posibile din cauza unui lucru asa de neinsemnat, la care rar ne gandim si atunci doar in momentele de criza: speranta! Speranta ca avem un viitor, speranta ca si copii nostri vor fi la fel ca noi, ca vor avea o viata mai buna, speranta ca nimic din ce facem nu e in zadar, speranta ca dupa toate suferintele indurate vom ajunge intr-un loc mai bun, speranta ca mai putem avea speranta! E a noastra si o purtam cu noi oriunde am merge, face parte din noi si din viata noastra, e alaturi de noi si prin noi, e numai SPERANTA!

Despre dragoste si nu numai

Amor, amor....amor de dor....cat de rau e cand o dai prea mult pe realitatea cruda si uiti sa traiesti in interior? Sau cat de rau e sa traiesti prea mult in sentimentele tale si sa stai pe linia dintre realitate si vise? Cat de mult trebuie sa investesti in ce merita si cat de mult in ce nu merita? Dar ce merita si ce nu merita? Sau mai ales cine?
Sa va povestesc cea frumos. In Legendele Olimpului, pe care as putea-o considera o carte religioasa datorita divinitatilor care sunt in dansa (as putea fi acuzata de paganism, dar nu poti nega trecutul) zeii romani si greci (exista o diferenta foarte mica intre zeitati, aceasta tinand cel mai des de nume) se indragosteau adesea. Eros, zeul amorului, (stii, ala mic cu arcul, sageata si aripi, cunoscut astazi sub numele de Cupidon), deseori lovea cu sagetile sale care nu dadeau gres niciodata atat oameni, cat si zei. Ceea ce mi se pare mie interesant e ca fratele sau, Anteros, zeul dragostei reciproce, e prea putin cunoscut sau chiar deloc. Fie pentru ca el nu pleca la “vanatoare” de iubiti, fie ca activitatea lui era prea importanta sau fie din alte cauze, Anteros, care ar trebui sa ne loveasca cu sagetile sale nu este evocat. Asa ca Eros isi facea de cap zi de zi. Fie pentru ca intr-o zi s-a intepat in una dintre sagetile sale, fie ca Anteros l-o fi atins din greseala, Eros se indragosteste si are o poveste interesanta pe care insa nu o sa o povestesc acum. Daca vor exista cereri o sa o fac, pana atunci insa, sa revenim la dragostea zeilor si a oamenilor. Aceasta nu era exclusivista in sensul ca se iubeau zei intre zi si oameni intre oameni, ci Eros (iar piticul asta mic) nu tinea seama si se distra dupa bunul plac. Nu de putine ori s-a intamplat ca acea dragoste sa fie neimplinita si dramele sa apara neincetat ( intr-una dintre povesti, un tanar din multime, care era profund ingragostit de o fata de rang nobil a facut tot posibilul sa-i intre in gratii, dar fata il ignora complet. Nici cand s-a spanzurat de pragul usii casei unde locuia fata nu a rezolvat nimic si aceasta din urma a privit pe geam doar ca sa vada de ce e harmalaie afara. Sigur, a fost pedepsita de zei). Alteori o poveste de dragoste a iscat razboaie (cazul Elenei si a lui Paris din Troia), incestul e prezent in multe povesti ca sa nu mai spun despre gelozie. Aceasta din urma facea multe victime: razbunari, atacuri si razboaie. Insa, in cele din urma, aceasta era o lume dominata de dragoste. Au existat multe povesti implinite, care au fost un bun exemplu pentru ceilalti, desi la ordinea zilei era desfraul.
Despre dragoste vroiam sa va vorbesc si am inceput prin a va prezenta o lume plina de dragoste. Dupa cum se vede, suferintele erau multe, dar si refacerea inimii nu cerea timp. Desi vizibil noi nu traim intr-o lume a desfraului ( insa eu cred k dedesubturile lumii actuale, ceea ce nu vedem la televizor si nu citim in ziare, adica realitatea cruda, ar dezvalui un desfrau si mai mare) tot ne confruntam cu probleme in dragoste si schimbarea multipla a celor pe care ii iubim. Dar ce inseamna sa iubesti cu adevarat? Sa seduci, sa te transformi ca Zeus in ploaie de aur sau ca Eros sa ai imaginea unui monstru in fata celei pe care o iubesti si tu sa fi cel mai frumos tanar, sa te dedici, sa suferi, sa fi mandru, sa fi implinit? Ce inseamna a iubi si a fi iubit? Sa te gandesti la cineva si sa zambesti fara sa vrei, sa-ti bata inima cu putere, sa te intristezi fara niciun aparent motiv...sa etc? nu poti defini iubirea sau dragostea. Spuneam la un moment dat ca exista diferenta intre dragoste si iubire, dar nu stiu daca am scris ceva despre asta. O sa verific mai tarziu sau poti sa-mi atragi atentia, tu, cel care citesti. Dragostea e personalizata, ea e diferita de la un cuplu la altul, de la un indragostit la altul, dragostea e personala si unica. Insa inainte de a spune toate astea si a o caracteriza in functie de situatii e important sa sti daca iubesti si nu doar te amagesti. De cele mai multe ori ne amagim. Stam cativa ani langa o persoana si in cateva luni, dupa ce intalnim pe altcineva “mai bun”, nu mai simtim nimic. Asta nu e dragoste, e amagire. Nimeni nu e mai bun decat nimeni. Fiecare are ceva special si unic la fel ca dragostea ce ai putea-o purta pentru el. Doar pentru ca nu e de ajuns pentru tine sau nu se potriveste cerintelor tale nu inseamna ca e “mai rau” decat altul sau altul e “mai bun” decat respectivul.
Pana la urma dragostea nu e un set de cerinte ce trebuie indeplinite de cea de care ne indragostim? Sau poate ca e mai mult de atat, e ceva special, ceva ce nu ai mai simtit vreodata, ceva ce te face sa zambesti zi de zi si sa uiti ce inseamna lacrima, ceva ce te face sa plutesti, sa nu ti seama de altceva, sa te dedici, sa te iubeasca la putere maxima, SA FIE NUMAI PENTRU TINE....sa nu vada in fatza ochilor pe altcineva decat pe tine, sa nu poata trai fara ceea ce esti, sa fie in stare sa dea totul pentru tine si tu la fel (daca e reciproc), sa renunte la ceea ce l-ar retine de a nu fi in totalitate al tau/ a ta....mai continui? Asta e dragostea adevarata. Asta e sageata lui Anteros...restul doar varf de sageata de la Eros....ai goluri pe undeva? Tot nu recunosti ca te amagesti? N-o sa-ti zic unde o sa ajungi, in sufletul tau sti bine ce simti cu adevarat si mai ales daca simti cu adevarat si nu te amagesti. Si evident, unde o sa ajungi cu toate astea, doar ca momentan refuzi sa crezi ca acela va fi finalul si mergi inainte calcand pe ghimpi. Te doare? Te amagesti! Nu ma crezi? Intreaba-te pe tine!
Pe curand!

astazi...si'n 29

Nu e vorba ca nu am inspiratie, ci doar nu am timp sa scriu. In fiecare zi imi trec prin minte zeci de subiecte pe care as vrea sa le abordez, ce chestii interesante am de cautat pe net, video,poze, imagini etc. insa nu am timp sa le scriu. Iar seara, dupa o zi torida de vara in care am stat in soarele arzator ca sa-mi pastrez corpul atletic intr-un mod care si da roade va asigur ca a transcrie ceea ce am gandit 13-14 ore nu e cea mai buna optiune. Noroc ca vine ziua mea..pe 29...asta ca sa ma laud...si sa ma dau mare...si sa am pretentii de mesaje de “la multi ani”...macar atat daca nu primesc cadouri...si sa stau cu nasul pe sus ca asta e ziua mea...in care cel mai probabil nu voi face nimic neobisnuit de zilele precedente, dar totusi, e ziua mea...si-o sa ma simt mandra...chiar daca numai pentru mine...sunt eu si asta e cel mai important...si daca nu-ti convine “suck my thumb”... :))..pe altadata!

viziune veche de un an

A incerca sa schimbi lumea sau in principiu, natura umana, e in zadar.ne deosebim unii de altii prin mentalitate, aspect, comportament etc, dar la urma urmei cu totii suntem oameni.nimeni nu e mai bun decat celalalt, nimeni nu ar trebui sa fie nedreptatit de viata si totusi nu facem decat sa ne plangem.nu avem destui bani, viata ne este mizera, nu am gasit dragostea, suntem singuri, fara niciun sprijin, ne-a murit pisica si de doua zile o plangem intruna in semn de doliu. E viata! E doar viata! Asa cum o traim, asa cum o ducem pana la inevitabila moarte. Se spune ca suntem diferiti, ca nu suntem la fel, ca unul e scund,iar celalalt inalt, ca unul e slab, iar celalalt gras, ca unul bogat celalalt sarac, ca eu am ADN diferit de cel pe care il ai tu. Dar pana la urma ce conteaza? Aspectul, comportamentul sau insasi natura umana? Ce suntem in cele din urma NOI? Cine suntem NOI? Descendenti ai maimutei, creatie divina sau specie creata de extraterestii? Nu avem niciun raspuns si putin probabil sa-l aflam vreodata. Tot ce avem pana acum sunt doar supozitii. Dar sa incepem sa analizam natura umana. Ce este OMUL? Nu o sa incerc sa dau eu un raspuns pt ca deja sunt mii de carti care incearca sa raspunda la intrebarea asta si probabil niciuna nu e aproape de adevar. Dupa parerea mea totul e relativ, chiar si omul. Nu avem siguranta a nimic. Nici macar a mortii de care ne este cel mai frica. Sunt atatia de „poate” incat pare ca ne ingroapa in neadevar, in minciuni adevarate. Omul nu e cu nimic mai presus de celelalte animale. Credem ca „ratiunea” ne purifica, ne ridica in slavi, ne face stapani absoluti ai planetei si a tot ce exista pe ea. Insa ratiunea nu face decat sa ne intareasca abilitatea de a distruge. Omul distruge planeta, distruge plantele si animalele, distruge vieti si sperante, se distruge pe sine insusi. OMUL este un DISTRUGATOR! Totusi pana si in cel mai rau RAU existent gasim urma unui germene a binelui: pot afirma ca si omul e o fuziune de RAU si BINE! Fie ca cele doua concepte nu exista, asa cum spunea Nietzsche, fie fuzioneaza perfect completand-se reciproc, raul si binele a devenit componenta esentiala a vietii. Asadar e RAU ca omul e DISTRUGATOR, insa e BINE ca mai are si alte calitati. Dintre toate cate exista, o sa incep cu dragostea. Abilitatea omului de a iubi il face mai putin condamnabil deoarece doar iubind, fie si pentru o singura data, omul devine constient de ce este capabil, doar cand iubeste il putem surprinde pe om in ipostaza de a face bine. Ca un singur exemplu o sa iau cazul tiranilor lumii care, lipsiti de iubire si-au dezvoltat la maxim calitatea de distrugator ( a se vedea cazul Hitler – tiran contemporan lipsit de iubirea parinteasca) {scriind aceste randuri mi-am adus aminte de un vis in care chiar scriam unele din aceste propozitii}.
Revenind la calitati ale omului si a relationarii interumane as lua in discutie prietenia. Sa fie prietenia mai presus de dragoste sau doar o inhaituire a pradatorilor/distrugatorilor situati pe acelasi nivel? Cred ca fiecare gen de relationare isi are rolul sau important in viata omului. La fel si prietenia poate avea consecinte pozitive si negative. Poate sa scoata ce-i mai bun din tine sau poate sa te transforme intr-un vanator al unor victime ce odinioara erau prietenii tai.
Imi dau seama ca ma invart intr-un cerc vicios al binelui, raului, vietii si omului. Chiar si albul cel mai alb e putin negru, intunericul cel mai intuneric se afla sub lampa, in spatele aparentei e esenta, iar ceea ce conteaza cu adevarat nu e cine esti, de unde provii sau unde te duci, ci ceea ce faci cu viata ta. TU esti cel important si nu o spun asta din cauza unei gandiri egoiste. Inainte de a te gandi la cel de langa tine, gandeste-te la tine, la viata ta, la binele si raul tau. Asa vei afla, poate, raspunsurile la toate intrebarile tale... POATE....!!!

suflet pierdut

Ai vazut vreodata cum norii ce-ti zambesc, ades se pierd in zare si-apoi se ratacesc? Si pier cu doru’n suflet si nu mai pot sa zboare si-amorul ce-l pastreaza incet, incet el moare?
Ai simtit vreodata cum focul ce ardea se stinge trist si rece si nu mai poate sta si flacarile repezi ce se jucau in seara acum se sting pe veci si-au inceput sa moara?
Ai avut vreodata un suflet ce ardea de patima iubirii si pentru tine da tot ce-ti doreai sa ai, se chinuia si-aveai ce nimeni nu putea? De dor plangea amarnic si din cauza ta a dat ce-avea de pret si n-a mai putut sta, incet si chinuit stiai ca a murit?
Ai stiut vreodata ca tot ce ai de pret, un nor pustiu si rece, un foc plapand si firav, un suflet falnic, tare, o inima pustie, un gand amar si dulce, o dalba papadie, tot ce-ti doresti si dai curand n-o sa mai ai? Stiai ca tot ce-i mare la urma urmei moare si ce-ai tu mai de pret curand n-o sa-l mai vezi si tot ce ai iubit s-a prapadit?

amor suprem

In cale de iti cresc si flori, tu nu le vezi, treci abatut, pe calea ce ades ai mers, tacut. Nu-ti pasa c-o sa ploua tare, nu-ti pasa nici de nori sau tunet, in mintea ta tu vezi un suflet ce il iubesti ca un nebun. Si treci cu capul jos si rece si nici nu sti daca iti trece, nu vrei ca sa mai sti de tine, nu-ti pasa decat ca sa fie bine, sa aiba tot ce isi doreste, iar daca inima-i zambeste, tu fericit ai sa traiesti, iar inima o s-o iubeasca, mai mult decat o sa traiasca si tu-ai sa mori singur si trist, dar ai iubit.....

aventuri in amor 2

Iubesti si iti spune ca te iubeste, dar cat de sigur esti de ceea ce se intampla intre voi? Ai atatea dubii in ceea ce priveste relatia voastra, dar le maschezi acuzandu-te pe tine ca nu ai incredere si depasesti fiecare situatie. Dar daca ai sta sa analizezi la rece ai vedea ca nu e decat amagire, atat din partea ei, cat si din partea ta. O sa analizez cateva situatii posibile de relatii. Iti spune ca te iubeste, dar nu te baga in seama decat atunci cand vrea si iti da totul cu portia. Nu vrei sa recunosti? Iti spun eu, te controleaza! Si pe deasupra te si amageste. Vine la tine doar cand are nevoie sa-i ingrijesti ranile, dar tu te multumesti cu atat. Iti promite vrute si nevrute, dar pana acum nu a facut nimic sa realizeze ceva pntru tine. Esti marca unei amante. Esti ceva pentru el/ea, dar nu esti totul si niciodata nu vei fi pe primul loc. Doar ca tu ii crezi minciunile si iti faci sperante si dai totul de la tine. Pentru ce? Pentru ca sa suferi mai tarziu.
Iti spune ca te iubeste, se intoarce de fiecare data la tine, iti da multe si iti place, dar ii plac si aventurile. Te inseala si in inima ta sti asta, dar iar te amagesti ca te mint ceilalti pentru ca el/ea iti da ceea ce ai tu nevoie si e acolo pentru tine, doar ca mai are si ceva scapari. Te multumesti cu asa ceva, dar stai tot timpul cu frica in san ca odata si odata te va lasa pentru una din aventurile sale. Esti marca ‘home” ca sa-i zic asa. Nu intamplator am ales cuvantul. Oriunde ar merge si orice ar face tot se intoarce la tine. Doar ca la un moment dat va incepe sa te considere fraier/a pentru ca nu-ti dai seama si totul o sa se inteteasca pana te va lasa. Si ce ai de castigat? Suferinta.
Crezi ca privesc cam dramatic lucrurile? Eu nu, doar ma consider realista!
Nu-ti spune ca te iubeste, dar e acolo langa tine oricand si oriunde. E mai mult decat un prieten si sti ca simte ceva mai mult pentru tine doar ca nu-ti dezvaluie lucrul asta. Ar trece prin foc si prin sabie, dar tu nu poti sa incepi o relati cu el/ea pentru ca sti ca asta va distruge toata relatia asta speciala pe care o aveti si, ce e mai grav, e ca nu vei mai avea un umar pe care sa plangi de fiecare data pentru ca sti k l-ai/ai ranit/-o si nu mai poti apela. Dar de ce trebuie sa il/o ranesti? A, nu simti ca il/o iubesti? Atunci spune-i si nu-i mai da sperante desarte. Lasa omul sa traiasca si sa-si caute o alta iubire nu sa stea dupa fundul tau si sa-ti oblojeasca ranile de fiecare data.
Te iubeste, il/o iubesti, totul e frumos, sunteti unul pentru altul si nimic nu mai conteaza. Nu sunt persoane adiacente care sa va raneasca dragostea si totul e de vis. Daca asta e adevarul adevarat fara nicio alta minciuna ma foarte bucur. Daca totul e in mintea ta mai gandeste-te. Dar orice ar fi pretuieste persoana care sti ca te iubeste cu adevarat si ar fi in stare de orice pentru tine. Nu face nazuri, nu umbla dupa alte fuste(pantaloni, dupa caz) si fi acolo numai pentru ea/el asa cum este si el/ea pentru tine. O sa ai numai de castigat!
Scuze pentru tot scepticismul, cred ca e din cauza vremii :))

Aventuri in amor 1

Sa va povestesc putin despre relatii sau mai degraba aventuri. Da, cam acesta ar fi cuvantul: aventuri. Ia sa vedem, ai cunoscut o persoana care te atrage din toate punctele de vedere, e frumoasa (trebuie sa va dati seama ca articulez totul cu un singur cuvant, “persoana”, facand abstractie de orice gen, sex sau stare), e desteapta, te intarata, te farmeca, te face sa o doresti si mai mult decat atat, o vrei numai pentru tine. Dar ce faci daca persoana respectiva e “luata”, are pe altcineva sau pur si simplu nu te vrea? Cum reactionezi? Distrugi relatia pe care o are acum doar ca sa fie a ta? Ii sari in fatza de fiecare data cand apare, o sufoci cu declaratii si i te dedici in totalitate, doar-doar o sa te ia si pe tine? De cele mai multe ori cam asta se intampla, se distrug relatii pe fondul unor ambitii si atractii trecatoare, dar la urma urmei si relatiile care se distrug sunt prea slabe. Daca iubesti o persoana cu adevarat nu te lasi influentat de orice val care vine si trece, ci ramai acolo pentru ea orice ar fi. Dar oricum vorbim la termeni absoluti pentru ca omul nu este capabil sau cel putin nu mai este capabil sa se limiteze la o singura persoana cu care sa-si traiasca viata personala. Gandeste-te cate aventuri ai avut pana acum, doua? Trei? Zece? Nu le mai sti numarul? In mod sigur nu-mi vei raspune una. Sau si daca o vei face iti voi da un raspuns pe masura: deocamdata! Asadar ai castigat persoana respectiva, sunteti intr-o relatie, va iubiti , va doriti, va.... dar te gandesti cat va dura asta. Sau daca esti mai naiv ai impresia ca va fi vesnic ( deci esti prototipul celui ce sufera la urma) si i te dai in totalitate pana cand...gasesti sau gaseste pe altcineva. Cu tot farmecul pe care il ai si cu toate ca ai facut si imposibilul pentru ea s-a cam plictisit de ce ii oferi si cauta ceva mai bun, asta in cazul in care nu a gasit deja. Evident apare o alta persoana care face ce ai facut tu, iti fura persoana iubita de langa tine. Si o judeci si reactionezi urat de tot si apar certurile si neincrederea si totul incepe sa se duca pe rapa si tu devi victima... sau ea devine victima in caz ca rolurile se schimba. Ori in cazuri mai rele incepe sa-ti reproseze ce ai facut si te acuza si te face sa intri in pamant si sa nu mai iesi de acolo. Si pur si simplu se termina, suferi ce suferi, zici ca nu o sa mai faci niciodata asa, iti juri ca n-o sa mai iubesti pana apare alta. Si tot asa istoria se repeta chiar daca se schimba persoanele. Si cam asta e adevarul si toata neincrederea mea in relatii. Pana cand, evident, o sa-mi dau drumul si o sa-i zic si persoanei de langa mine ca ea va fi totul pentru mine. Sau daca sunt si mai aventuriera o sa le zic la amandoua si si la cele care apar pe drum. Oricum nu am nimic de castigat de la niciuna decat experienta. Omul e aventurier, iubeste, isi frange inima, sufera, apoi se reface langa o alta persoana si incepe sa iubeasca din nou. Totul e relativ, pana si iubirea. Si orice relatie care nu are o baza solida se prabuseste. Si cam asa sunt toate relatiile. Desigur, tot respectul pentru cei ce poarta dragoste in inimi. Pentru ca exista diferenta intre iubire si dragoste. Persoane mature care stiu ce vor si au parte de sentimente cu adevarat, nu se amagesc si mai ales nu amagesc persoana de langa ele. Cu siguranta o stare la care ajungem mare parte din noi. Dar cum am mai spus-o de nu stiu cate ori pana acum, detaliile fac diferenta si aici fiecare persoana in parte face diferenta.

Zile din viata unui nepamantean intunecat I

Am cautat o raza de luna si nu am gasit decat un soare ce-mi lumina fatza cu aurul ce il avea ascuns in palatul sau. Eu nu vreau aur asa ca am plecat sa caut o alta raza de luna si nu am gasit decat o bucata de zi de amiaza ce m-a bucurat, dar nu mi-a dat ce vroiam. Imi doresc sa-mi alung intunericul ce ma inconjoara si stiu ca doar o raza de luna il poate alunga. Am vazut asta intr-o noapte cand doi oameni se plimbau imbratisati pe malul unui rau si se tineau de mana. Apoi s-au asezat pe o banca si si-au impreunat buzele. Nu stiu ce semnifica acel lucru, in intreaga mea existenta nu am reusit sa-i identific rostul, dar sper ca in momentul cand imi voi gasi raza mea o sa-mi dau seama. Am ajuns la o lumanare, dar s-a stins, am gasit o lampa, dar s-a terminat, am dat de un bec, dar s-a stricat. Si m-am decisa sa zbor pe luna sa-mi iau raza mea de acolo. In drumul meu pamantul a devenit mare, apoi urias. E ciudat cum atatia ani cat am locuit acolo nu a crescut deloc si dupa ce m-am indepartat si-a dat drumul. E si rotund pe deasupra. Cred ca eu l-am tinut in loc. Nu cred ca o sa ma intorc acolo vreodata. Nu vreau sa sufere Pamantul din cauza mea si sa nu mai vrea sa creasca. Ajuns pe luna am aflat cu stupoare ca si acolo e intuneric, chiar mai intuneric decat pe pamant. Asa ca am inceput sa merg. Nu stiu cat a durat si am vazut din nou soarele, doar ca nu-mi mai dau seama daca are aur sau nu...s-ar putea sa ma insel. Dar unde sunt razele de luna? S-au ascuns de mine? Si Luna s-a facut asa de mica de cand am aterizat pe ea. Cred ca lumea nu mai vrea sa creasca cu mine in jur. O sa zbor deasupra stelelor sa-mi dau seama ce se intampla. De ce trebuie sa fiu eu asa? Dar mai intai o sa dorm sa ma odihnesc...maine voi zbura din nou...maine...!

Amor, amor IV

NU SE DISCUTA NICIODATA GUSTURILE, DOAR ASPECTUL LOR
O sa sar putin etapele la o rugaminte speciala si o sa abordez problema fetishurilor. Sunt ferm convinsa ( app, inca nu mi-ati spus cand a avut loc primul act sexual… uman, desigur :P ) ca pana si primitivii au avut fetishuri. Nu o sa incep prin a-i spune definitia si in ce consta si cu atat mai putin sa ilustrez toate practicile existente, doar cateva de exemplu. Asadar, vorbeam de preistorie si fetishurile din acele timpuri. Si pentru ca acest subiect e facut la o rugaminte speciala (aveam de gand sa-l abordez spre finalul seriei “Amor, amor”) o sa-mi permit sa-mi imaginez ce instrumente foloseau. Un os de dinosaur daca vrei sa fi sado-maso, o piele de bizon/urs pentru o partida “salbatica”, o tura in pestera intunecata ). De altfel, la urma urmei care sa fie cauzele aparitiei fetishurilor? Monotonie, dorinta de ceva mai mult sau experimentarea unor lucruri noi? Evident toate trei si mai sunt si altele. Mintea umana e plina de necunoscut si nicio alta minte umana nu o poate patrunde, nici chiar ea pe ea insasi. Fetishurile, si aici ma refer la practicile putin mai dure sau putin mai iesite din comun, nu sunt practicate de toata lumea, pentru unii chiar si un sex oral poate fi un fetish din motive multiple. Poate fi absurd, dar chiar si felul de a face sex diferentiaza oamenii in viata cotidiana si privata. Cu atat mai mult fetishurile sunt privite cu un oarecare scepticism din partea majoritatii si de cele mai multe ori condamnate ca fiind de prost gust sau inumane. Dar cum sunt practicate in particular, intimitate si ascuns ( desigur facem exceptie filmele de genu) e mai greu sa condamni persoana de langa tine daca nu sti cu cea mai mare certitudine (sau daca nu ai luat parte). Vad ca ma pasioneaza istoria sexului. Fiecare epoca a istoriei a avut fetisurile sale si le va avea in continuare. Sunt unele care dateaza din vechi timpuri, altele care se pierd in negura istoriei (pun pariu ca alea sunt cele mai interesante de aflat/practicat in conditiile in care sunt foarte rare) si altele care apar pe parcurs. Toate se numesc insa fetishuri. Pana si acea dorinta ascunsa a femeilor de a fi violate o consider un fetish. Aici am mai mult de discutat. Nu fiecare femeie isi doreste, iar daca isi doreste si i se intampla tot ramane cu sechele chiar daca a visat la asa ceva. Aici, vreau sa cred eu, e vorba despre alte lucruri si anume dorinta de a fi posedata in intregime, de a se opune doar pentru a afla ca cineva e mai puternic si demn de a le avea; dorinta de a afla interzisul si de a putea tipa in voie fara sa ii pese cuiva, dorinta de a se elibera de o tensiune continua in persoana unui necunoscut, dorinta de a fi posedate de altcineva in conditiile in care nu pot sa insele etc etc etc. Sunt atatea motive psihologice care ar explica aceasta dorinta incat chiar imi vine sa cred ca si-ar dori cu adevarat. Dar sa fim seriosi, daca ne-am opri putin la detaliile problemei si ce implica cu adevarat un viol sunt sigura ca si-ar pierde tot cheful. Un violator nu e un fat-frumos, mascatul in frac sau zorro cu masca sa dupa care fiecare femeie lesina. Doar acest aspect ar trebui sa schimbe dorinta. Apoi bataia, obligatia, durerea fizica si apoi psihica, recuperarea, amintirea ce nu o va uita s.a.m.d....ele vreau doar o simulare de viol pentru ca nu constientizeaza ce se intampla acolo cu adevarat. Am auzit mai multe persoane care si-ar dori asa ceva, de aceea am abordat si acest aspect. Personal, nu imi doresc asa ceva, daca e sa fie, la urma urmei as vrea sa fiu violatorul :)), dar pentru o persoana pe care o cunosc si stiu ca isi doreste si ca totul e o joaca ce se termina cu o adevarata partida de amor cotata la cele mai inalte standarde.
Femeia-pisica, femeia-catel, femeia-purcel, femeia-asistenta, femeia-politista, femeia-profesor, femeia-instalator, femeia-dresor, femeia-acrobat, FEMEIA- POLITICIAN :)) etc, barbatul-sclav, barbatul-politist-doctor-preot-instalator-zidar-mester-pictor-sculptor-scriitor-dur-puternic-slab etc etc...
Sunt atatea practici care imi brazdeaza acum mintea incat, daca m-as apuca sa le scriu mi-ar lua mult timp...sunt practici ce tin de personalitate, practici ce tin de locuri, persoane, mod, timp, senzatie, aspect....nu as vrea sa ma apuc de catalogat dupa toate aceste lucruri. Ati fi surprinsi ce imi poate mintea, as fi surprinsi si de ce exista, metode de care nu ati auzit sau nici nu ati crezut ca exista (nu le practic...deocamdata...doar le concep). Daca mi se va cere voi face si aceasta caracterizare intr-o alta editie. Dar trebuie sa fie o rugaminte frumoasa :))
Inchei prin a va ruga sa va semnati, chiar anonim cu practicile dumneavostra si a va mentiona ca pentru detalii picante la fiecare practica ce am mentionat-o sau, mai ales la cele ce nu le-am mentionat, sa ma contactati! Pe data viitoare ;) !

Amor, amor III

Vreau sa vorbim putin de placere. Ce simti, cum simti si cand simti. Intreti acel act oricand si ori cu cine sau preferi amorul? exista persoane care nu au inhibitii si cand vine vorba de a face sex ar face si cu omul strazii, legat de picioare cu capul in jos [ :P :)) ] daca i-ar propune, dar pe de alta parte (v-am zis ca sexul e dual) altii nu ar putea face nimic daca nu ar fi ceva mai mult decat simple cunostinte. Sexul ( o sa folosesc orice denumire in functie de preferintele mele) nu e chiar o carte deschisa pe cat s-ar crede. El e mult mai complicat si are mai multe cerinte decat am putea crede. In acelasi timp, sexul creeaza si distruge, omoara, desparte sau leaga oameni, allege destine si creeaza vise, distruge sperante si modeleaza personalitatea umana. Sexul poate face multe. Te intrebi unde e legatura cu placerea. Ei bine, in functie de modul, cu cine, unde, cand, de ce etc faci acest lucru placerea difera. Nu e vorba de placerea absoluta descrisa in orgasm, ci de insasi placerea sexului sau a amorului. Cu cat te implici mai mult cu atat simti mai mult, cu cat simti mai mult, cu atat te implici mai mult! Trist sau nu, dar adevarat. Nu o sa incep sa spun de ce unele persoane prefera un lucru sau altul ( implicare sau nu) pentru ca intotdeuna depinde de context. Detaliile chiar fac diferenta. Totul tine de persoana respectiva, de credintele ei, de personalitatea pe care o are, planuri, vise si idei. Cert e insa ca placerea sexului nu se masoara in cifre, ci in oameni. Daca nu ai inteles ce am vrut sa zic lasa-mi un comm si iti voi raspunde imediat ce il voi vedea. Pe data viitoare ;)

Amor, amor II

Asadar revin cu o noua provocare. Compararea sexului cu amorul. Ce este sexul si ce este amorul, ce implica fiecare?
Pentru un romantic din fire insusi cuvantul in sine are importanta. Sexul e rigid, amorul e muzica, sexul e rece, amorul e duiosie, sexul e rusine, amorul e arta. Nu vreau sa pun sexul intr-o lumina proasta, ba mai mult decat atat pot spune ca sexul face parte din amor, dar nu e valabila si reciproca. Stau si ma gandesc si-mi dau seama ca poate am gresit luand in discutie doar acesti doi termeni. Insa o sa ma scutesc acum de un efort in a enumera toate posibilitatile lingvistice de a denumi actul sexual si ceea ce poate sau nu poate implica. Stiu ca unii prefera in loc de “a face amor, a face dragoste”. De dragul artei mele o sa-i rog sa ma scuze, dar daca asa imi vine sa-i zic acum asa o sa-i zic si in continuare. Revin! Ce face sexul, respective amorul mai bun unul decat celalalt? O sa ma opresc acum tot la chestiunea lingvistica si as spune ca sexul nu implica intotdeauna sentimente, pe cand amorul da. Sa fim sinceri, ce sentimente ar implica o partida intre sef si secretara pe o masa de birou intr-o zi obisnuita de lucru cand dupa terminarea acestui act ei ar merge la familiile lor ca si cum nu s-a fi intampla nimic? E doar atractie sexuala! Ca poate implica mai pe urma si sentimente, asta e alta treaba. Ceea ce ma face sa trec la un alt lucru si anume locul unde se desfasoara. Daca sex poti face oriunde si oricand, amorul nu se discuta asa. E nevoie de un cadru propice de desfasurare, de doi amorezi care sa se soarba din priviri, care sa se doreasca adanc si din suflet. Amorul e arta! Sex poti face in orice pozitie, poti sa-ti pui imaginatia la incercare cand vine vorba de el, dar amorul il simti altfel. Totul se desfasoara in slow-motion :)) ! amorul nu e doar pentru romantici, amorul e pentru toata lumea, amorul il simti cu “persoana aia”, cea aleasa, cea potrivita despre care vom discuta mai tarziu!

Amor, amor I

Vreau sa ma opresc asupra unui subiect pe care cred ca il voi discuta in mai multe editii: sexul. Nu ca nu s-au zis multe despre el sau cine stie ce alte lucruri de genu, dar vreau sa-mi pun o nota mai mult sau mai putin personala asupra acestui subiect. Asadar, sexul este dual de cele mai multe ori din mai multe perspective si o sa incep cu perceptia lui. Daca pentru unele persoane ( si aici cuprind o majoritate covarsitoare) sexul este un subiect rusinos, de nedezbatut, pacat, lucru diavolesc, ceva ce nu trebuie adus in vorbire etc etc…intr-un cuvant TABU, pentru altii e subiect la ordinea zilei. Desigur as putea spune ca astea sunt extreme si ca exista si cei de mijloc care il sau nu il abordeaza sau vorbesc putin despre el, dar e si asta o realitate.
Nu stiu daca s-a calculat vechimea sexului sau cand s-a desfasurat pentru prima data in istorie ( si aici fac abstractie de chestiunea religioasa sau daca imi spuneti de Adam si Eva o sa va multumesc zile in sir), oricum daca stie cineva il/o rog sa-mi spuna, dar avand in vedere ca prostitutia e considerata cea mai veche “meserie” din lume ( o sa discut si acest subiect mai tarziu) ma gandesc ca primii oameni nu au stat sa admire toata ziua oase de dinozaur. Daca tot venim pe firul istoriei m-as opri o clipa asupra Antichitatii. Sincer, cred ca e cea mai frumoasa perioada din istorie pentru mine si as povesti mai multe despre Roma si Grecia antica.

Dar sa incepem cu Roma! Cate nu se stiu despre abuzurile romanilor, despre chefurile, betiile si petrecerile la care luau parte, la razboaiele care se terminau cu pradarea noilor locuri cucerite. Ceea ce e interesant aici e ca nu numai femeia era privita prin ochii sexului, ci si barbatul deopotriva. Bisexualitatea sau homosexualitatea (un alt subiect ce va urma) era la ordinea zilei. Nu era o rusine pentru un barbat sa se culce cu un alt barbat sau de ce nu si vreo cateva femei pe acolo. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, dar s-au scris si carti despre acest lucru. Mai multe despre asta o sa vorbesc intr-o alta editie.
Asadar in aceste locuri si timpuri, in orice strat social am privi sexul era la el acasa. Dar sa fim sinceri, cand nu s-a simtit la el acasa?
Coborand mai departe pe firul istoriei dam de o alta perioada care ma fascineaza din privinta sexuala. Este vorba de Evul Mediu. O sa ma refer cu precadere la nobilime si la occident. Marile aventuri regale, casatorii doar de forma, amante si amanti, marile case boieresti ce ascundeau si dadeau la iveala mai apoi scene erotice intre iubiti, iar barfa zilei: cine cu cine s-a culcat, cine ce aventuri are, cine umbla unde si cu cine. Sexul face iar victime. Nici macar perioada de totalitarism ( comunism, nazism, fascism etc) nu a fost scutita.
O sa ma opresc inainte de a ajunge la zilele noastre (si o sa va rog sa ma scuzati ca am trecut asa repede prin istorie fara a va da cel putin un exemplu concret; sper sa imi aduc aminte sa o fac mai tarziu) pentru a face o noua editie cu compararea sexului cu amorul. So, wait for me!