joi, 25 iunie 2009

Umbre

Iubesti si nu ai iubirea implinita, ai pierdut-o sau nu ai parte de ea. Te chinui in ceea ce simti, iti doresti mai mult, ai vrea sa fi langa ea, dar ea e asa departe, ai vrea sa o strangi la piept si sa nu-i mai dai drumul vreodata, sa-i atingi buzele si sa-i simti atingerea, dar tu esti singur in camera rece, intre patru pereti tristi care iti cunosc lacrimile ce ti-au curs de atea ori pe fatza. Imaginea ei te chinuie, te raneste de fiecare data cand iti aduci aminte, inima ti-o ia razna si nu o poti opri oricat ai incerca. Sau poate nu incerci pentru ca simti atat de puternic toate sentimentele ce te invaluie si uiti sa ii mai comanzi, uiti sa ii spui sa se opreasca si iti faci rau de atea ori. Fumezi o tigara sa te linistesti, dar nu are niciun efect, poate te ineci in bautura ca sa uiti, dar, ciudat, in loc sa uiti iti aduci tot mai mult aminte, vrei sa te schimbi, poate o uiti, iti schimbi hainele si infatisarea, dar ea e tot acolo, orice ai face, orice ai zice. Mergi pe strada si o vezi in orice persoana ce iti iese in cale, chipul ei, imaginea ei, totul…totul dispare in urmatoarea secunda si realizezi ca te uiti la un strain. Stai si te gandesti la ceea ce se intampla cu tine si iti dai seama ca o iubesti atat de mult, ca ai face orice ca sa fi cu ea, ca ai renunta la tot daca ai sti ca va fi cu tine pentru totdeauna, dar nu ai aceasta siguranta pentru ai mai iubit si ai pierdut sau poate nu ai iubit la fel si te amageai ca iubesti, dar acum e altfel, e peste tot, face parte din tine. Cazi si nu te poti ridica, nu poti merge inainte pentru ca nu mai e cu tine si nu mai ai speranta………te amagesti. Ai atata putere in tine, dar tu preferi sa te amagesti, sa ramai in balta in care ai cazut, sa nu vezi altceva in afara de ea, sa nu pretuiesti ce ai acum langa tine sau ce ai avut dupa ea si ai pierdut din cauza naivitatii tale, ca nu mai poti iubi pe altcineva, ca nu mai ai nevoie de altcineva. Dar era bine cand era cealalta pentru ca te intelegea si era alaturi de tine chiar daca tu erai cu gandul in alta parte si simteai ceva cand te saruta, dar credeai ca te inseli…acum ai pierdut-o si pe cea de-a doua si inca te mai gandesti din cand la ea pentru ca daduse totul de la sine si tu ai plecat crezand ca o sa o scutesti de suferinta….dar nu ai scutit-o, ci ai condus-o tocmai acolo……
Nu mai scriu, e prea trist….e real…mai bine plec…ramai cu ce ai acum…desi vei pierde din nou…am sa zbor cu aripile ce mi le-ai frant…
PS: rog pe cei care se simt sa nu se mai simta, sa se ridice si sa ia ce au si ce e mai bun pentru ei, sa nu mai judece, sa intoarca spatele trecutului si sa traiasca….e doar imaginatia mea ce judeca stramb…chiar daca real…. Sub inspiratia “Vescan – Pasari calatoare”….si 3 povesti de viata ce se intrepatrund….

Un comentariu: