nu fumez, stau doar cu cola in fatza si-mi aduc aminte cand m-a fascinat fumul pentru prima data. intr-adevar pasiunea mea piromanica e mai veche, dar totul s-a intamplat intr-o noapte de vara, acu cateva saptamani. stateam pe balcon cu gandurile langa mine si am inceput sa vad fumul. dansa...apoi isi unduia corpul si urca spre cer sperand ca va atinge norii, dar se pierdea in vazduh...
omul e un fum de trabuc...se intinde spre sperante si vise, iar cand e de ajuns de aproape sa le atinga moare...visele se pierd odata cu el doar pentru a renaste intr-un alt spirit....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu