tablou...

Infam pacat ce dainui in etern, cand pantecele maicii mele ma purta, te-ai nascut odata cu mine si ma porti spre ultimele clipe ce am sa le slavesc. Nu-ti cer favoruri, nu-ti cer sa pleci, intinata cu tine ma voi inchina la zei ce mor in nemarginitul timp. Adorm, visez si simt ca nu exist, sunt doar desert, căci in desert traiesc, cand lumea intreaga ma impinge spre mormant; as vrea sa imi arunc țărână peste trupul viermilor și sa raman cu sufletul impur de oameni, sa ma ridic intr-un inalt ce nu ma cunoaste, sa ma pierd in praf stelar, sa ma risipesc in mii de bucati cristaline si sa nu ma mai simt asa de singura. Nu dorm in vise, ci in clipe, in clipe nenorocite de destin,căci zile mi-a dat cand voiam sa mor si mi le-a luat cand iubeam o inima deșartă. Acum sunt fum dintr-o tigară dumnezeiasca si am sa pier in vânt divin...